Plantele medicinale utilizate de generații întregi de români, precum mușețelul, sunătoarea, cimbrișorul sau menta, se află în pericol de dispariție. Schimbările climatice și invazia unor specii străine amenință resursele naturale care au servit drept bază pentru medicina tradițională. Această transformare ecologică majoră pune la risc plante folosite pentru tratarea răcelilor, a afecțiunilor stomacale sau a problemelor dermatologice, transformând ceea ce era banal într-o raritate.
Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău, avertizează asupra unei pierderi accelerate a resurselor genetice. Această degradare afectează atât flora spontană, cât și culturile agricole din țară. Specialistul subliniază că schimbările climatice, degradarea habitatelor și lipsa măsurilor de protecție sunt factori critici care afectează deja numeroase specii. Pe lângă secetă și temperaturile extreme, flora autohtonă este presată de prezența plantelor invazive.
Specialiștii de la Universitatea din București au identificat 110 specii de plante alogene, dintre care 52 sunt considerate invazive. Una dintre cele mai agresive specii este Ailanthus altissima, cunoscută sub numele de cenușar sau „Arborele Paradisului”. Această plantă originară din Asia ocupă rapid terenurile degradate, zonele protejate și marginile pădurilor. Prin viteza de creștere și capacitatea de regenerare, cenușarul reușește să elimine treptat vegetația locală de pe continent.
Pe lista plantelor invazive din România se regăsesc și Asclepias syriaca, Impatiens glandulifera sau Elodea nuttallii, o plantă acvatică ce afectează ecosistemele umede. De asemenea, ambrozia rămâne o problemă majoră, nu doar prin efectele de alergie, ci și prin modul în care concurează cu plantele locale pentru apă, lumină și spațiu. Paulina Anastasiu, specialist în plante invazive, a evidențiat într-un studiu din 2024 că aceste specii sunt extrem de dificil de eradicat odată stabilite.
Declinul plantelor medicinale este alimentat și de supracolectare și de fragmentarea habitatelor. Un studiu publicat în revista Hop and Medicinal Plants indică faptul că aceste fenomene, împreună cu schimbările climatice, împing speciile spre dispariție. Dincolo de utilizarea casnică, aceste plante reprezintă o resursă esențială pentru industria farmaceutică și cosmetică. Dacă tendințele actuale nu sunt oprite, multe rețete tradiționale vor rămâne doar în cărți sau în colecțiile de laborator.
Biodiversitatea florală este un element esențial pentru echilibrul ecosistemelor și pentru sănătatea umană. Protejarea speciilor autohtone necesită monitorizare permanentă și măsuri de control riguroase pentru a preveni extinderea plantelor alogene. Menținerea acestor resurse genetice este vitală pentru a asigura continuitatea practicilor populare și a accesului la ingrediente naturale în viitorul generațiilor următoare.