O teorie științifică susținută de zeci de ani, conform căreia cometele au adus pe Pământ ingredientele fundamentale pentru apariția vieții, este pusă acum sub semnul întrebării. Un nou studiu realizat prin simulări computerizate sugerează că moleculele organice transportate de aceste corpuri cerești ar fi avut șanse extrem de mici să supraviețuiască impactului violent cu planeta noastră. Cercetătorii au descoperit că viteza mare de impact ar fi putut distruge substanțele esențiale înainte ca acestea să ajungă la suprafață.
Ipoteza care pune cometele la baza formării organismelor vii este asociată ideii de panspermie, formulată încă din 1908, și a fost susținută constant din anul 1961. Oamenii de știință au încercat mult timp să determine dacă Pământul primitiv dispunea de suficiente substanțe pentru declanșarea chimiei prebiotice, procesul care produce moleculele necesare vieții. Cometele, descrise adesea ca „bulgări de zăpadă murdari” din cauza compoziției de gheață, praf și material organic, au fost considerate surse ideale pentru apă și molecule organice.
Echipa de cercetători a utilizat modele recente privind evoluția cometelor pentru a realiza 100.000 de simulări ale condițiilor de pe planeta primitivă. Rezultatele, publicate în revista Scientific Reports, indică faptul că majoritatea impacturilor s-ar fi produs la viteze atât de mari încât moleculele organice fragile ar fi fost distruse de presiunile și temperaturile extreme. Richard Anslow, autorul principal al studiului și coordonatorul cercetării la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge, a declarat că, în medie, simulările nu au arătat existența unor impacturi care să ducă la apariția vieții.
Studiul s-a concentrat în mod special pe cianura de hidrogen (HCN), un compus natural găsit în comete precum Halley sau Hale-Bopp, care poate contribui la formarea aminoacizilor. Totuși, cercetătorii au constatat că livrarea acestui compus nu ar fi putut fi eficientă, deoarece 54% dintre simulări nu au identificat niciun impact care să îndeplinească cerințele necesare. Chiar și în cazul unei coliziuni favorabile, substanța s-ar fi putut dilua rapid în ocean sau ar fi lipsit alți compuși esențiali, precum fosforul sau sulfurul.
În urma acestor rezultate, atenția se mută către alte explicații, precum teoria „supei primordiale” sau rolul asteroizilor, care lovesc planeta la viteze mai mici. Richard Anslow a menționat că și planeta Marte ar putea fi un candidat mai probabil, deoarece dimensiunea sa mai mică și distanța față de Soare ar fi permis impacturi cu viteze reduse. Această perspectivă ar putea schimba modul în care cercetătorii înțeleg evoluția timpurie a planetei roșii și posibilitatea existenței vieții pe aceasta.
În domeniul astronomiei, studiul originii vieții rămâne unul dintre cele mai complexe subiecte, implicând analiza compoziției chimice a corpurilor cerești. Deși rezultatele lui Richard Anslow contestă rolul cometelor, alți specialiști, precum Queenie Chan de la Universitatea Royal Holloway din Londra, consideră că moleculele ar fi putut suferi reacții chimice înainte de impact, devenind mai stabile. Astfel, rolul cometelor nu este exclus definitiv, dar probabilitatea ca acestea să fi livrat materialul organic intact este acum considerată mult mai mică.