Noaptea de cristal, cunoscută și sub numele de „Noaptea geamurilor sparte”, a reprezentat un val de pogromuri antievreiești violente desfășurat pe 9 și 10 noiembrie 1938. Aceste atacuri s-au extins în întreaga Germanie, în Austria anexată și în zonele din regiunea Sudetă din Cehoslovacia ocupate de trupele germane. Numele evenimentului provine de la cioburile de sticlă care au acoperit străzile în urma distrugerii sinagogilor, a locuințelor și a afacerilor deținute de comunitatea evreiască.
Violențele au fost instigate de oficiali ai Partidului nazist, membri ai SA și ai Tineretului hitlerist, având ca pretext asasinarea lui Ernst vom Rath. Acesta era un oficial al ambasadei germane la Paris, împușcat mortal pe 7 noiembrie 1938 de către Herschel Grynszpan, un evreu polonez de 17 ani. Grynszpan a acționat disperat după ce autoritățile germane au expulzat mii de evrei cu cetățenie poloneză, printre care și părinții săi, lăsându-i blocați într-o tabără de refugiați la granița dintre Polonia și Germania.
Conducerea nazistă a utilizat evenimentul pentru a lansa o noapte de excese, sub pretextul unei reacții spontane a publicului. Joseph Goebbels a sugerat că „evreimea mondială” a conspirat la asasinat, iar Reinhard Heydrich a emis directive specifice către poliție și către liderii SA. Deși oficialii au susținut caracterul spontan, instrucțiunile indicau distrugerea sinagogilor, colectarea arhivelor de către SD și arestarea bărbaților evrei tineri și sănătoși, fără a pune în pericol proprietatea germanilor neevrei.
Impactul pogromului a fost devastator, cu sute de sinagogi arse și aproximativ 7.500 de unități comerciale evreiești distruse. Deși cifra oficială de decese raportată de germani a fost de 91, cercetările recente indică faptul că au fost sute de victime, inclusiv persoane care au murit ulterior din cauza rănilor. În urma acestor evenimente, unitățile SS și Gestapo au arestat până la 30.000 de bărbați evrei, transferându-i în lagăre de concentrare precum Dachau, Buchenwald sau Sachsenhausen.
Guvernul nazist a impus imediat măsuri economice punitive, obligând comunitatea evreiască să plătească o amendă de un miliard de Reichsmarks. În loc să acopere daunele prin asigurări, regimul a confiscat plățile de asigurare și a început procesul de „arianizare” a proprietăților. Ulterior, au fost promulgate zeci de legi care au restricționat accesul evreilor la profesii, transport public, teatre sau chiar dreptul de a deține un permis de conducere, eliminându-i treptat din viața publică.
Istoricii consideră Noaptea de cristal drept un punct de cotitură esențial, semnalând regimului nazist că publicul german era pregătit pentru măsuri radicale. După acest eveniment, politica antievreiască a fost preluată de SS, trecând de la restricții economice la emigrare forțată și, în final, la încercarea de anihilare totală a populației evreiești europene prin deportări. Acest proces a culminat cu implementarea sistematică a Holocaustului pe scară largă.