O echipă de cercetători a pus capăt unui mister care persistă de peste un secol și jumătate, legat de existența unei specii de păsări uriașe. Analizele genetice au demonstrat că fosilele de cocori de dimensiuni impresionante, descoperite în peșteri europene, nu aparțin unei specii dispărute numită Grus primigenia. În realitate, aceste resturi aparțin cocorului comun, o specie care este încă prezentă în Europa, ceea ce schimbă complet percepția asupra evoluției acestor păsări.
Problema a fost identificată încă din secolul al XIX-lea, când biologul francez Alphonse Milne-Edwards a examinat oase de dimensiuni neobișnuite găsite în peșteri din sudul Franței. Pe baza acestor descoperiri, el a clasificat pasărea ca fiind o specie distinctă, Grus primigenia, care ar fi dispărut după ultima eră glaciară. Timp de peste 150 de ani, comunitatea științifică a considerat aceste oase drept dovezi ale unei specii de cocori uriași care nu mai există astăzi.
Pentru a clarifica situația, dr. John Stewart, profesor de paleoecologie evolutivă la Universitatea Bournemouth (BU), a condus o investigație bazată pe analiza ADN-ului antic. Echipa a studiat 18 oase de cocor provenite din locații diverse, inclusiv Anglia, Țara Galilor, Franța, Germania și Insulele Baleare. În colaborare cu Centrul de Paleogenetică din Stockholm, Suedia, cercetătorii au putut folosi dovezile genetice pentru a determina cu precizie identitatea acestor păsări preistorice.
Rezultatele arată că diferențele de mărime au dus la o eroare de identificare, deoarece masculii cocorilor sunt mult mai mari decât femelele. John Stewart a explicat că acești cocori de dimensiuni mari nu erau o specie dispărută, ci reprezentau pur și simplu exemplare mai mari ale cocorului comun european modern. Speculațiile anterioare despre existența a două specii diferite au fost alimentate de faptul că dimensiunea corporală varia semnificativ între sexuri.
Deși identitatea este acum clară, cercetătorii se confruntă cu întrebarea pentru care a scăzut dimensiunea acestor păsări în timp. John Stewart suspectează că drenarea zonelor umede și schimbările cauzate de activitățile umane în utilizarea terenurilor ar putea fi motivele principale. Cercetările viitoare vor încerca să demonstreze dacă modificările habitatelor au contribuit direct la reducerea dimensiunii corporale a cocorilor, oferind astfel o explicație pentru tranziția de la gigantii preistorici la speciile actuale.
Studiile de paleoecologie și analiza ADN-ului antic sunt instrumente esențiale în reconstrucția istoriei biologice a planetei. Aceste metode permit cercetătorilor să reevalueze specii de păsări care au fost clasificate drept extincte pe baza simplei măsurători a fosilelor. Descoperirea actuală sugerează că numărul de dispariții de specii din trecut ar putea fi supraestimat, deoarece unele populații ar putea reprezenta doar variații de mărime ale unor specii care încă trăiesc.