Astronomii încearcă să descifreze natura unui obiect cosmic misterios, identificat sub numele de VT J1906+0849, situat la o distanță de cel puțin 49.000 de ani-lumină de Pământ. Această sursă radio, aflată la periferia Căii Lactee, dincolo de brațul spiral exterior Norma–Lebăda, emite unde într-un mod neobișnuit care nu seamănă cu alte fenomene cunoscute. Obiectul a prezentat variații spectaculoase ale intensității emisiei sale pe parcursul a aproximativ două decenii, provocând o investigație amănunțită din partea cercetătorilor.
Sursa a atras atenția pentru prima dată în 2017, prin programul Very Large Array Sky Survey (VLASS), fiind cea mai strălucitoare sursă radio tranzitorie detectată în cadrul acestui proiect. Datele istorice arată că, în 1996, sursa nu era vizibilă în cadrul NRAO VLA Sky Survey, însă aceasta a început să apară în observații până în anul 2005. Între 2006 și 2013, s-a observat o creștere a strălucirii care a atins un maxim de aproximativ 200 de milijansky în anul 2014, înainte ca intensitatea să scadă ulterior.
Un aspect care intrigă specialiștii este modul în care frecvența maximului spectral se modifică într-un mod imprevizibil și neregulat. În 2019, acest maxim se situa în jurul valorii de 1,9 gigaherți, pentru ca în 2024 să coboare la 0,8 gigaherți, urcând apoi la 2,2 gigaherți în 2026. Deși radiația sincrotron indică prezența unor particule încărcate care se deplasează prin câmpuri magnetice, acest tipar nu respectă regula conform căreia frecvența ar trebui să scadă pe măsură ce un nor de materie se extinde.
Cercetătorii analizează mai multe scenarii, inclusiv posibilitatea ca obiectul să fie o stea neutronică sau o gaură neagră care atrage materie de la o stea însoțitoare prin procesul de acreție. Deși telescopul spațial Swift al NASA nu a detectat emisii de raze X, cercetătorii susțin că acestea ar putea fi ascunse de materia din jurul obiectului. O altă ipoteză, care ar putea explica absența radiațiilor X, este existența unui vânt dens care acoperă sistemul, similar cu cel observat la SS 433.
Observațiile în infraroșu au oferit indicii suplimentare, evidențiind un gaz care se deplasează cu o viteză de aproximativ 2.000 de kilometri pe secundă. Acest flux de materie expus este compatibil cu existența unui jet puternic de particule, ceea ce ar putea susține ideea unui sistem binar complex. Studiul coordonat de Jessie Miller, de la Institutul de Tehnologie din California, subliniază că acest obiect ar putea face parte dintr-o populație de obiecte galactice ascunse, greu de identificat la alte lungimi de undă.
În astronomie, identificarea obiectelor variabile se bazează pe monitorizarea schimbărilor de luminozitate sau radiație care pot avea durate de la milisecunde până la luni sau decenii. Deși multe tipare, precum pulsarii sau novele, sunt deja documentate, descoperirea unor surse care își schimbă spectrul fără o expansiune vizibilă aduce noi provocări pentru înțelegerea proceselor de acreție din galaxia noastră.