Mihnea, fiul lui Vlad Țepeș și al Ilona Szilágyi, a fost asasinat pe treptele unei biserici din Sibiu în martie 1510. Domnitorul, care a condus Țara Românească pentru o perioadă scurtă de un an și jumătate, a fost victimele răzbunării boierilor nemulțumiți de politica sa. Evenimentul fatal a avut loc în dimineața zilei de 12 martie 1510, exact în perioada sărbătorii Sfântului Grigorie, când Mihnea a ieșit de la slujba din biserica dominicanilor.
Domnia lui Mihnea a început în aprilie 1508, când a urcat pe tronul Valahiei cu sprijinul otomanilor, înlocuindu-i pe urmașii lui Radu cel Mare. Totuși, acesta a încercat să își consolideze puterea prin aproximarea de regele Ungariei, Vladislav al II-lea, renunțând la loialitatea față de sultan. Această strategie diplomatică a provocat furie în rândul boierilor din neamul Craioveștilor, care au solicitat intervenția turcilor pentru a-l înlătura de pe tron.
Politica domnitorului a fost marcată de o cruzime extremă, motiv pentru care a fost botezat „Cel Rău” de rivalii săi. Mihnea a utilizat violența pentru a confisca averile boierilor și a exercita presiuni asupra familiilor acestora, inclusiv prin siluirea femeilor. Cronicarul grec Gavriil Protul a descris aceste acțiuni ca fiind de o brutalitate rară, menționând că domnitorul îi tortura pe boieri și le lua bunurile pentru a se îmbogăți constant.
După ce o oaste otomană condusă de pașa Mehmed a năvălit în Valahia în februarie 1510, Mihnea a fost nevoit să părăsească țara. El s-a refugiat în Transilvania împreună cu familia sa, sperând să găsească protecție sub coroana maghiară, având chiar o scrisoare de ocrotire de la regele Vladislav al II-lea. Totuși, în Sibiu, dușmanii săi, precum Dimitrie Jakșici, Dancul Țepeluș și Albul Vistierul, l-au așteptat pentru a executa răzbunarea.
Asasinarea a avut loc în momentul în care Mihnea se afla neînarmat, însoțit doar de câțiva slujitori precum Ștefan Olahul și Ioan Croatul. Oamenii lui Jakșici au atacat din pândă, iar domnitorul a murit în urma înțepăturilor de săbii. Trupul său a fost apoi imediat înmormântat în biserica dominicană unde a fost ucis. Pe mormântul său a fost pusă o placă de marmură cu o inscripție în limba latină care confirmă faptul că a fost ucis cu perfidie de Jakșici.
Istoria domnitorilor din această regiune este marcată de conflicte constante între autoritatea centrală și puterea boierilor locali. Mihnea cel Rău a lăsat în urmă o moștenire complexă, fiind bunicul viitorilor domni Petru Șchiopul și Alexandru al II-lea Mircea. Deși domnia sa a fost scurtă, impactul acțiunilor sale asupra structurii sociale și politice a Valahiei a rămas semnificativ în cronica epocii.