Johan Norberg, istoric, scriitor și cercetător, subliniază necesitatea urgentă pentru Europa de a identifica propriile puncte de blocaj strategic, comparabile cu Strâmtoarea Ormuz. În cadrul evenimentului Gala ZF 2026, acesta a explicat faptul că echilibrul puterii în lumea contemporană se schimbă atunci când rutele comerciale globale pot fi strangulate de un singur actor. Geopolitica actuală nu mai depinde exclusiv de forța militară, ci și de capacitatea de a controla aceste puncte de presiune.
Analiza sa pornește de la situația din Golful Persic, unde o putere regională a demonstrat că nu trebuie să domine întreaga zonă pentru a controla comerțul mondial. Este suficientă stăpânirea Strâmtoarei Ormuz pentru a opri navele altor state și a percepe taxe de trecere, destabilizând rutele consacrate. Johan Norberg amintește că acest fenomen nu este nou, făcând o paralelă cu anul 1507, când Portugalia a preluat controlul asupra aceleiași strâmtoare.
Istoricul subliniază că pierderea controlului asupra unor treceri înguste poate determina declinul ireversibil al unor imperii. După ce portughezii au pierdut Ormuz în fața perșilor și britanicilor, ascensiunea Marii Britanii ca putere globală a devenit inevitabilă. În contextul actual de protecționism și incertitudine, Europa trebuie să evalueze ce mijloace de presiune poate utiliza pentru a-și proteja interesele și pentru a răspunde amenințărilor externe.
Johan Norberg menționează că amenințările lui Trump cu tarife vamale au forțat factorii de decizie europeni să realizeze că trăiesc într-o lume mai solitară. Dacă SUA ar decide să blocheze accesul Europei la servicii de cloud, sateliți sau echipamente militare, UE trebuie să aibă contraatacuri credibile. Autorul argumentează că puterea Europei nu vine din autosuficiență, ci din specializare și din capacitatea de a produce bunuri esențiale de care alte state au nevoie.
Datele grupului de experți Geostrategic Europe arată importanța acestui mecanism de dependență. Grupul a identificat 41 de blocaje critice în care China depinde de UE pentru peste 80% din importuri, în timp ce pentru SUA cifra este de 67 de blocaje. Acestea vizează inputuri cruciale, tehnologie medicală și utilaje specializate. Europa trebuie să utilizeze aceste domenii pentru a construi cooperări strategice cu parteneri comerciali de încredere.
În cadrul economiei globale, controlul asupra resurselor tehnologice și a componentelor de bază devine un instrument de negociere la fel de puternic ca controlul asupra unor straituri maritime. Capacitatea de a furniza tehnologii de înaltă precizie sau echipamente medicale specializate poate transforma dependența partenerilor externi într-un avantaj geopolitic pentru Uniunea Europeană, oferind protecție în fața presiunilor politice sau economice.