Italia pregătește implementarea unei noi taxe de ieșire, cunoscută sub numele de „exit tax”, care va afecta persoanele fizice și entitățile care își transferă rezidența fiscală în străinătate. Măsura, inclusă în proiectul Legii bugetului pentru anul 2027, este menită să impoziteze câștigurile de capital acumulate în perioada în care contribuabilii au avut rezidența în Italia. Autoritățile urmăresc astfel să prevină situațiile în care veniturile generate local ar putea scăpa de impozitare prin simpla relocare a rezidenței fiscale.
Noua reglementare va intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2027 și va fi introdusă prin articolul 307-bis în Textul unic privind impozitul pe venit. Această taxă nu este aplicată automat tuturor cetățenilor care părăsesc țara, ci vizează doar o categorie specifică de contribuabili. Pentru a fi sub incidența măsurii, persoanele fizice trebuie să fi fost rezidente fiscale în Italia pentru cel puțin șase din ultimele zece perioade fiscale anterioare mutării.
Criteriul valoric este unul decisiv, deoarece taxa se aplică doar celor care dețin active și drepturi relevante în valoare de cel puțin 800.000 de euro. Această sumă nu reprezintă impozitul propriu-zis, ci un prag de calificare pentru a determina dacă o persoană intră sub incidența noii reguli. Sfera de aplicare include participațiile în societăți și diverse active financiare, însă depozitele bancare sunt exclus de la calculul acestui prag de 800.000 de euro.
Impozitul se aplică asupra câștigurilor de capital „latente”, adică creșterile de valoare ale investițiilor care nu au fost încă realizate prin vânzarea titlurilor. Cota standard de impozitare este de 26%, însă titlurile de stat beneficiază de un tratament preferențial, cu o cotă efectivă de 12,5%. Mecanismul de calcul compară valoarea activelor la momentul transferului cu costul lor fiscal recunoscut, iar diferența pozitivă constituie baza impozabilă.
Plata impozitului trebuie efectuată în termen de 180 de zile de la transferul rezidenței, dar există posibilități de amânare pentru cei care se mută în state din UE. Pentru a beneficia de acest amânare, contribuabilii trebuie să plătească în avans 50% din suma datorată și să ofere garanții. Restul impozitului poate fi plătit ulterior, la vânzarea activelor, în limita a cinci perioade fiscale pentru Uniunea Europeană sau zece perioade pentru alte state eligibile.
Această schimbare legislativă face parte dintr-un context de ajustări fiscale și economice pe care multe state europene le analizează pentru a securiza veniturile bugetare. În perioada următoare, multe țarile din regiune se confruntă cu necesitatea de a echilibra bugetele naționale în fața unor schimbări economice majore. Italia aplică această măsură pentru a asigura colectarea taxelor pe veniturile generate în perioada de rezidență locală.