Cetățenii israelieni sunt chemați la urne astăzi, 27 octombrie 2026, pentru alegerea celui de-al 26-lea Knesset, parlamentul unicameral al statului Israel. Scrutinul se desfășoară într-un context regional și intern excepțional, fiind marcat de consecințele atacurilor Hamas din 7 octombrie 2023 și de războaiele purtate ulterior. Această perioadă de instabilitate este însoțită de o polarizare politică profundă în cadrul societății israeliene.
Sistemul electoral din Israel funcționează pe baza reprezentării proporționale, întregul teritoriu al țării fiind considerat o singură circumscripție electorală. Cetățenii votează liste de partid, iar formațiunile care reușesc să depășească pragul electoral de 3,25% participă la distribuirea celor 120 de mandate parlamentare. Pentru a putea constitui o majoritate necesară guvernării, este nevoie de cel puțin 61 de mandate, însă fragmentarea ideologică face procesul dificil.
Premierul Benjamin Netanyahu se confruntă cu evaluări publice divergente privind responsabilitatea sa pentru eșecurile de securitate și gestionarea conflictelor cu Hezbollah, Jihadul Islamic Palestinian și Iranul. În timp ce unii alegători susțin continuitatea oferită de experiența sa și relația cu administrația americană, adversarii cer schimbarea conducerii. Pe plan intern, probleme precum raporturile dintre puterea executivă și sistemul judiciar sau costurile economice ale războiului influențează decisiv competiția.
O altă temă critică este controversa privind serviciul militar obligatoriu pentru comunitățile ultraortodoxe, un factor care afectează stabilitatea guvernamentală. În opoziție, Gadi Eisenkot, liderul formației Yashar, propune o abordare diferită față de Netanyahu, susținând dezarmarea Hamas și o politică de securitate care nu include anexarea Cisiordaniei. Totodată, Naftali Bennett și Yair Lapid, prin alianța Beyachad, reprezintă o alternativă de guvernare, deși programul opoziției rămâne fragmentat.
Partidele ultraortodoxe, precum Shas condus de Aryeh Deri sau United Torah Judaism, joacă un rol determinant în formarea coalițiilor. Acestea prioritizează protejarea comunităților religioase și a studiului Torei în detrimentul altor agende naționale. Tensiunea majoră apare la capitolul recrutării militare, deoarece aceste formații se opun extinderii obligațiilor de încorporare asupra bărbaților ultraortodoxi, ceea ce creează blocaje în negocierile pentru formarea unui executiv stabil.
Sistemul parlamentar israelian, numit Knesset, este structurat pentru a reflecta diversitatea religioasă și socială a țării prin cele 120 de mandate. Din cauza acestui model de reprezentare proporțională, formarea unui guvern depinde aproape întotdeauna de negocieri complexe între mai multe partide. Capacitatea de a construi o coaliție parlamentară este, astfel, elementul care determină succesul politic, nu doar numărul total de mandate obținute de o anumită forță.
Scenariile post-electorale includ continuarea guvernării lui Netanyahu, formarea unui guvern condus de Gadi Eisenkot, reconfigurarea alianțelor cu partidele ultraortodoxe sau un nou blocaj politic. Fragmentarea electorală și lipsa unui program comun în opoziție fac ca organizarea unor noi alegeri să fie o posibilitate reală dacă negocierile eșuează.