Gadi Eisenkot, fostul șef al Statului Major al armatei israeliene, a devenit principalul rival al premierului Benjamin Netanyahu în contextul alegerilor care vor avea loc pe 27 octombrie. Candidatul de 66 de ani, care a crescut în Tiberias și Eilat, își propune să schimbe dinamica politică a țării. Fiul unor imigranți marocani, Eisenkot ar putea marca o schimbare istorică prin posibilitatea de a deveni primul premier israelian de origine mizrahi.
Cariera sa militară a fost una extrem de lungă, depășind 40 de ani de activitate în cadrul armatei. Între anii 2015 și 2019, el a ocupat funcția de șef al Statului Major, poziție care i-a oferit experiența necesară pentru tranziția în politică, începută oficial în anul 2022. După atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Eisenkot a făcut parte din cabinetul de război condus de Netanyahu, însă a decis să părăsească acest grup în iunie 2024.
Motivul plecării sale din cabinetul de război a fost lipsa unei strategii clare pentru perioada care va urma după încetarea conflictului. Această decizie a fost marcată de o tragedie personală, deoarece fiul său cel mic și doi nepoți au fost uciși în timpul luptelor. În prezent, partidul său, Yashar, este evaluat în sondaje cu aproximativ 20-23 de mandate, deși formarea unei majorități parlamentare rămâne o provocare semnificativă.
Pe plan politic și social, Eisenkot propune măsuri drastice, precum instituirea unui serviciu militar sau național obligatoriu pentru toți cetățenii. De asemenea, acesta solicită deschiderea unei comisii de anchetă pentru a investiga eșecurile survenite în ziua atacului din 7 octombrie. În ceea ce privește securitatea regională, el susține eliminarea conducerii Hamas și împiedicarea Iranului de a obține capacități nucleare, criticând în același timp absența unei strategii diplomatice.
Relația sa cu situația din Gaza este marcată de o critică directă la adresa actualului premier. Eisenkot susține că „atât timp cât Netanyahu este în funcție, Hamas rămâne la putere”. Deși respinge în prezent soluția celor două state, el se opune ferm anexării oficiale a Cisiordaniei, a avanposturilor ilegale și a violențelor exercitate de coloniști. Poziția sa este una de fermitate militară combinată cu o critică a gestionării politice a conflictului.
Contextul actual al tensiunilor din Orientul Mijlociu reflectă o perioadă de instabilitate profundă, care afectează nu doar politica internă a Israelului, ci și dinamica regională generală. Instabilitatea din această zonă a generat deja schimbări în alte domenii, precum mutarea unor evenimente internaționale de amploare din cauza riscurilor de securitate, subliniind gravitatea situației geopolitice din regiune.