În nord-vestul Canadei a fost identificat un fenomen geologic neobișnuit, caracterizat prin alunecări de teren masive care antrenează blocuri de sol înghețat. Aceste structuri de pământ înghețat pot avea o înălțime de 10 metri, o dimensiune comparabilă cu cea a unei case cu două etaje. Cercetătorii susțin că acest tip de alunecare, numit alunecare prin desprinderea permafrostului, ar putea fi fără precedent în regiune în ultimii 10.000 de ani.
Joseph Young, coordonatorul studiului realizat în cadrul Universității din Alberta, a observat că aceste fenomene apar în zonele unde stratul de sol înghețat permanent este relativ subțire. Spre deosebire de procesul obișnuit de dezghețare, care transformă materialul într-o masă noroioasă ce curge la vale, aceste alunecări deplasează blocuri întregi de material înghețat. Joseph Young a descris schimbarea bruscă a stabilității terenului ca și cum cineva ar fi apăsat pe un întrerupător.
Echipa de cercetare s-a concentrat pe analiza a două evenimente majore care au avut loc în Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei. Prima alunecare, survenită în 2017 în valea râului Johnson, a deplasat peste 18 milioane de metri cubi de sol și roci, afectând o porțiune de 3,2 kilometri. A doua, care a avut loc în 2018 în valea râului Redstone, a antrenat aproape 4,5 milioane de metri cubi de material pe o lungime de 1,2 kilometri.
Cauza acestor perturbări este o combinație între creșterea temperaturilor și efectele pe termen lung ale incendiilor de vegetație. Începând cu anul 1980, temperatura permafrostului din zona studiată a crescut cu aproximativ 0,3 grade Celsius pe deceniu. Incendiile puternice din 1995 au creat fisuri în partea superioară a versanților, permițând căldurii să pătrundă la adâncime și să dezghețe partea inferioară a stratului de permafrost după aproximativ 20 de ani.
În regiunea analizată au fost identificate peste 150 de astfel de fenomene, majoritatea deplasând peste un milion de metri cubi de pământ. Deși Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei sunt zone izolate și slab populate, alunecările au blocat cursurile unor râuri, formând lacuri noi. Există riscuri similare în Canada și Alaska, unde permafrostul are o grosime între 20 și 40 de metri, fiind vulnerabil la intensificarea incendiilor forestiere.
Permafrostul reprezintă un strat de sol și sedimente care rămâne înghețat pe tot parcursul anului, fiind un element critic pentru stabilitatea ecosistemelor arctice. Încălzirea acestui strat afectează nu doar structura terenului, ci și hidrologia locală prin modificarea cursurilor de apă. Monitorizarea temperaturilor din aceste zone este esențială pentru a înțelege modul în care schimbările climatice globale influențează stabilitatea solului la latitudini nordice.