Două instituții muzeale din orașul Glasgow au luat decizia de a retrage rămășițele unor mumii egiptene din spațiile de expoziție, invocând o serie de preocupări de ordin etic. Muzeul Kelvingrove a decis retragerea corpului mumificat al preotului Nekht, în timp ce Muzeul Hunterian a ales să acopere trupul doamnei Shep-En-Hor cu un material textil special. Aceste măsuri sunt rezultatul unei reevaluări a responsabilității muzeelor de a trata cu respect persoanele decedate.
Organizația Glasgow Life, care administrează muzeul Kelvingrove, a explicat că retragerea sicriului pictat al lui Nekht se datorează absenței consimțământului persoanei decedate. Se crede că Nekht a trăit între anii 1985 și 1797 î.Hr., iar rămășițele sale au fost donate orașului Glasgow în anul 1923, după ce au fost descoperite la Beni Hasan în Egiptul Mijlociu. Pe lângă sicriul preotului, instituția a retras și alte elemente, precum un cap mumificat, un picior drept și o mână dreaptă, descoperite în Valea Regilor din Luxor.
La Muzeul Hunterian, administrat de Universitatea din Glasgow, decizia a fost luată după consultări cu egiptologi pentru a proteja intimitatea doamnei Shep-En-Hor. Deși trupul va fi acoperit, sarcofagul său bogat ornamentat, care este expus aproape neîntrerupt din anul 1820, va rămâne vizibil publicului ca o operă de artă funerară. Muzeul a subliniat că această abordare face parte dintr-un angajament de a deveni o instituție mai etică, având în vedere că rămășițele au fost examinate prin radiografii și tomografii în ultimii 50 de ani.
În ciuda acestor schimbări, nu există o abordare unitară în sectorul muzeal din Scoția, deoarece fiecare instituție decide singură cum aplică recomandările. National Museums Scotland (NMS) a declarat că nu intenționează să își modifice modul de expunere a rămășițelor umane, deși deține colecții vaste din Egipt, Peru și din situri arheologice scoțiene. Ambele muzee din Glasgow au menționat însă că ar putea lua în considerare repatrierea acestor rămășițe dacă ar primi o solicitare oficială din partea unei țări sau a unei instituții.
Deciziile acestor muzee se aliniază cu noul cod de etică al ICOM, revizuit în iunie, care cere respectarea demnității rămășițelor umane. Profesorul Steph Scholten, membru al comitetului de etică al ICOM, a precizat că documentul oferă doar îndrumări și nu impune o singură soluție prestabilită pentru toate cazurile. Codul sugerează că deciziile ar trebui luate în colaborare cu descendenții sau comunitățile de origine, însă Kelvingrove și Hunterian au ales căi diferite pentru a gestiona propriile colecții de obiecte istorice.
Sectorul muzeal internațional se confruntă tot mai des cu presiuni privind etica deținerea unor resturi umane provenite din colonii sau din expediții arheologice vechi. Discuțiile despre repatrierea patrimoniului cultural și a resturilor umane au devenit un subiect central în politicile de conservare moderne. Această tendință reflectă o schimbare de paradigmă, trecând de la simpla expunere a obiectelor de interes istoric la o gestionare care prioritizează demnitatea și contextul cultural al celor care au făcut parte din aceste colecții.