O cercetare detaliată a documentelor istorice din Transilvania a scos la iveală o perioadă de instabilitate climatică extremă care a afectat regiunea. Analiza bazată pe sute de pagini vechi de secole arată că în secolul al XVII-lea au fost înregistrate 55 de ierni excepțional de aspre. Această perioadă face parte din fenomenul cunoscut sub numele de Mica Epocă Glaciară, care a afectat Europa începând cu anul 1300.
Echipa de cercetători, condusă de Ovidiu Răzvan Gaceu de la Universitatea din Oradea, a colectat un volum impresionant de date pentru studiu. Aceștia au extras 937 de relatări scrise din total de 68 de localități transilvănene. Informațiile au fost extrase din registrele orașelor, registrele bisericilor, jurnale de călătorie, precum și din jurnalele administrative sau monahale, oferind o imagine de ansamblu asupra vieții de atunci.
Metodologia utilizată a fost una riguroasă pentru a asigura acuratețea datelor extrase din aceste documente vechi. Cercetătorii au împărțit informațiile în categorii, incluzând mențiuni despre vreme, indicii precum înghețarea râurilor sau întârzierea recoltelor, și consecințe precum creșterea prețurilor. Pentru a elimina erorile, doi cercetători au evaluat fiecare relatare, păstrând doar evenimentele confirmate de mai multe surse și comparându-le cu inelele copacilor sau gheața din peșteri.
Rezultatele studiului publicat în PLOS Climate indică faptul că 36 dintre cele 55 de ierni dure au avut loc în intervalul 1645-1700. Pe lângă temperaturile scăzute, cercetătorii au observat că precipitațiile excesive și condițiile de umiditate au fost raportate mult mai frecvent decât secetele. Deși au existat momente de respiro cu veri toride sau ierni blânde, climatul a rămas unul de o severitate constantă pentru populație.
Impactul acestor extreme climatice a fost unul devastator asupra stabilității sociale și economice a regiunii. Condițiile dure au dus la recolte slabe, foamete generalizată și creșteri vertiginoase ale prețurilor alimentelor, facilitând totodată răspândirea bolilor precum ciuma. Anomaliile climatice au acționat ca factori de stres care au agravat dificultățile cauzate de războaie și de instabilitatea politică deja existentă în acea perioadă.
Fenomenul de răcire regională a fost asociat de specialiști cu activitatea solară scăzută, erupțiile vulcanice și schimbarea curenților de vânt. Deși acești factori sunt considerați cauza principală a Micii Epoci Glaciare, cercetătorii nu au putut determina exact contribuția fiecăruia în cazul Transilvaniei. Studiul subliniază că aceste schimbări meteorologice au fost factori agravanți pentru presiunile sociale și economice deja resimțite de comunitățile de atunci.