Echipele de arheologi de la Muzeul Național al Unirii au identificat vestigii istorice de o importanță majoră în cadrul unui șantier arheologic desfășurat pe bastionul Sfântul Ioan de Capistrano, din Alba Iulia. Cercetările, care au fost intensificate în anul 2026, au scos la iveală elemente care conectează porțile de acces ale fostului castru roman de la Apulum cu fortificațiile medievale ale orașului. Această descoperire oferă dovezi clare despre continuitatea locului de acces estic al cetății pe parcursul a aproape două milenii.
O componentă centrală a descoperirii este identificarea fundației turnului sudic al porții principale a castrului Legiunii a XIII-a Gemina, cunoscută sub numele de porta praetoria. Această structură romană a fost găsită la o adâncime de aproximativ 4 metri și se suprapune stratigrafic peste Poarta medievală Sfântul Gheorghe. Arheologii au observat că zidurile medievale au reutilizat structurile romane, confirmând astfel o continuitate topografică între cele două epoci de fortificare ale zonei.
Pe lângă porțile de acces, cercetările au permis localizarea unor drumuri importante care structurau viața militară în castru. Echipa a identificat Via Praetoria, drumul care făcea legătura între poarta principală și Principia, clădirea de comandament a legiunii, precum și Via Sagularis, o cale de circulație utilizată pentru accesul rapid la clădirile din interiorul incintei. Aceste elemente oferă informații esențiale despre organizarea spațiului și modul în care trupele se deplasau de-a lungul perimetrului fortificației.
Șantierul a scos la iveală și alte vestigii relevante, precum o statuetă parțială a zeului Hercules și cărămizi marcate cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina. În plus, cercetările au documentat urmele Mănăstirii Franciscană, construită începând cu anul 1745, descoperind părți din biserică și din claustrul mănăsticesc. Aceste structii au fost parțial demolate de autoritățile austro-ungare după asediul de la 1849, fiind înlocuite ulterior cu cazărmi militare.
Poarta Sfântul Gheorghe, identificată în aceste cercetări, deține o încărcătură simbolică profundă pentru istoria națională. Aceasta este cunoscută ca punctul prin care Mihai Viteazul a intrat în Cetatea Bălgradului la data de 1 noiembrie 1599. Acest eveniment istoric a fost documentat și popularizat ulterior de Nicolae Bălcescu în secolul al XIX-lea, oferind o dimensiune culturală și istorică deosebită acestui punct de trecere din fortificația medievală.
Istoria orașului Alba Iulia este marcată de succesiunea unor sisteme de apărare complexe, de la castrul roman de la Apulum până la cetatea bastionară. Documente istorice, precum planul realizat de Giovanni Morando Visconti în anul 1711, oferă detalii despre aspectul cetății medievale și despre structura porților, inclusiv prezența barbacanei circulare a Porții Sfântul Gheorghe, elemente care sunt acum validate de noile descoperiri arheologice de pe bastionul Capistrano.