O descoperire arheologică realizată într-un mormânt princiar din Siberia oferă indicii despre utilizarea canabisului în Antichitate. Cercetătorii au identificat urme ale unor compuși psihoactivi în părul unor persoane care au trăit acum aproximativ 2.800 de ani. Această realizare este considerată cea mai veche dovadă arheologică directă și datată cu certitudine a utilizării acestei plante pentru efectele sale intoxicante.
Locația descoperirii este mormântul Tunnug 1, situat în Valea Uyuk din sudul Siberiei, o zonă cunoscută sub numele de „Valea Regilor”. Această construcție funerară are un diametru de aproximativ 140 de metri și datează de la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. În interiorul acestui complex au fost găsite camere funerare din lemn, arme, podoabe din bronz și diverse obiecte utilizate de călăreți.
Analiza detaliată a unor șuvițe de păr uman, care păstreau încă forma împletiturilor, a fost esențială pentru confirmarea utilizării substanțelor. În aceste probe au fost detectate semnale chimice compatibile cu canabinolul (CBN), un compus rezultat din degradarea THC, precum și semnale mai slabe ale THC-ului. Deși în apropiere au fost găsite peste 1.000 de semințe de canabis, acestea singure nu puteau demonstra utilizarea plantei ca drog.
Contextul în care au fost găsite rămășițele sugerează existența unor ritualuri complexe care implicau sacrificiul animalelor și al oamenilor. În mormânt au fost descoperite zeci de cai sacrificați și oase umane care indică posibile sacrificii ritualice. Arheologul Gino Caspari, de la Universitatea din Berna, a explicat că substanțele psihoactive ar fi putut fi folosite pentru a reduce agitația sau rezistența participanților la aceste ceremonii.
Deși ipoteza utilizării canabisului pentru calmarea persoanelor sacrificate este susținută de context, cercetătorii nu pot confirma modalitatea de administrare. Nu se știe dacă planta era consumată, inhalată sau utilizată prin expunerea la fum, nici nu pot fi determinate cantitățile sau concentrația de THC. În prezent, echipa de cercetare încearcă să analizeze ADN-ul semințelor pentru a vedea dacă acestea erau cultivate sau culese din sălbăticie.
Această descoperire mută cronologia utilizării canabisului cu aproximativ 300 de ani în trecut față de probele anterioare din China. Până în acest moment, cele mai vechi dovezi ale consumului pentru efecte intoxicante datau de aproximativ 2.500 de ani. Studiul subliniază faptul că proprietățile plantei erau cunoscute în epoci foarte îndepărtate, având probabil o semnificație religioasă sau ritualică pentru populațiile de atunci.