Sari la conținut
Ultima oră Liderii lumii se reunesc în Turcia pentru COP31: se discută reducerea combustibililor fosili și finanțarea climatică
Află Știrile
Externe

Debarcarea sovietică de pe Dunăre în iunie 1941: Tactica de surprindere care a creat un cap de pod pe malul românesc

O forță de desant sovietică a traversat Dunărea în zona Izmail pentru a neutraliza artileria românească, ocupând teritoriu pe malul drept.

3 min citire
Debarcarea sovietică de pe Dunăre în iunie 1941: Tactica de surprindere care a creat un cap de pod pe malul românesc
Pexels License · original · licență

În dimineața zilei de 24 iunie 1941, apele Dunării din zona Izmail au fost scena unei operațiuni militare tactice desfășurate de forțele sovietice. O unitate de desant, compusă din bărci blindate și două monitoare fluviale grele, a traversat fluviul pentru a lovi posturile românești de la Satul Nou. Această mișcare militară a reușit să creeze un cap de pod pe malul drept al Dunării, care a reușit să reziste aproape o lună de zile sub atacul continuu din partea artileriei și al aviației române.

Operațiunea a fost coordonată de contraamiralul Nikolai Abramov și generalul-maior Piotr Țirulnikov, care au decis să execute un contraatac direct pentru a opri bombardamentele artileriei românești. Deși nu au primit un ordin direct de la Moscova, aceștia au aplicat principiul surprizei pentru a neutraliza punctele de dirijare a focului de pe Peninsula Satul Nou. Forța de desant a utilizat monitoarele fluviale Udarnîi și Martînov, dotate cu tunuri de 130 mm și 102 mm, pentru a domina malul și a facilita trecerea a peste 200 de soldați.

Înainte de această debarcare, portul Izmail, punct strategic pe Dunăre, fusese transformat de Moscova în baza principală a Flotilei Militare Dunărene după anexarea regiunii în iunie 1940. Artileria grea românească, poziționată în zona Plauru-Ceatalchioi, reușise să avarieze serios instalațiile portuare și navele ancorate în primele 24 de ore de la începerea ostilităților. Această capacitate de lovire de la distanță a forțat comandamentul sovietic să caute o soluție de eliminare fizică a observatoarelor românești de pe malul opus.

După succesul de la Satul Nou, sovieticii au lansat o a doua operațiune amfibie în noaptea de 25 spre 26 iunie, vizând zona Chilia Veche. Această a doua lovitură a fost mult mai amplă și a dus la capturarea întregului armament al unui batalion, inclusiv 8 piese de artilerie și 30 de mitraliere. În timp ce rapoartele românești menționau peste 200 de morți și 500 de prizonieri, cifrele oficiale raportate de sovietici indicau doar 5 morți și 7 răniți în cadrul acestei acțiuni.

Controlul asupra Chilia Veche a permis trupelor sovietice să extindă zona ocupată până la o fâșie de peste 70 de kilometri lungime și 4 kilometri adâncime. Deși armata română a lansat contraatacuri repetate pe 27, 29 iunie și 1 iulie, capul de pod a fost menținut până la 18 iulie 1941. În acel moment, Flotila Dunării a decis evacuarea trupelor în liniște pentru a redirecționa navele către Marea Neagră, în contextul prăbușirii frontului din Ucraina și al avansului german spre Nistru.

Aceste evenimente istorice din zona Dunării se încadrează într-un context de instabilitate regională marcată de conflicte armate și intervenții militare. În perioada recentă, zona de la Sulina a fost martoră la incidente grave, precum descoperirea rămășițelor umane la bordul unui petrolier lovit de o dronă. Aceste evenimente reflectă tensiunile constante din zona de frontieră și impactul conflictelor asupra securității fluviale și a infrastructurii strategice din regiune.

Surse

Sursa: Evenimentul Zilei

Tot în Externe