Istoria Serbiei în secolul XX este definită de o succesiune de regimuri autoritare, de la monarhii absolutiste la totalitarismul comunist și naționalismul violent. Aceste schimbări politice radicale au modelat profund țara vecină, lăsând în urmă o moștenire complexă care se resimte și în prezent. Liderii autocrați au reconfigurat granițele, economia și mentalitatea colectivă, trecând prin dictatura regală, ocupația fascistă, regimul comunist al lui Tito și perioada naționalistă condusă de Slobodan Milošević.
Primul moment de dictatură modernă a apărut pe 6 ianuarie 1929, când regele Alexandru I a dizolvat parlamentul și a abolit constituția. Acesta a preluat întreaga putere executivă și legislativă, instaurând un regim care interzicea partidele politice bazate pe criterii etnice sau religioase. Regele a urmărit ștergerea identităților naționale prin impunerea unei identități iugoslave artificiale, redenumind statul în Regatul Iugoslaviei și schimbând harta administrativă prin crearea unor banovine bazate pe cursuri de apă.
După perioada interbelică, Serbia a intrat într-o etapă de totalitarism comunist sub conducerea lui Josip Broz Tito. Deși a fost un regim dictatorial cu un cult al personalității puternic, Iugoslavia a implementat un sistem economic hibrid numit „autoconducere muncitorească”. Spre deosebire de alte state din blocul estic, cetățenii iugoslavi puteau călători liber către Occident, iar fabricile erau gestionate de consilii de angajați. Totuși, represiunea a fost severă, fiind utilizat lagărul de concentrare de pe insula Goli Otok pentru disidenți.
Ultima mare perioadă de instabilitate a fost marcată de regimul lui Slobodan Milošević, care a înlocuit ideologia comunistă cu un naționalism sârb agresiv. Milošević a centralizat puterea, anulând autonomia provinciilor Kosovo și Vojvodina, ceea ce a declanșat conflicte etnice și războaie în Croația și Bosnia-Herțegovina. Această perioadă a fost caracterizată prin sancțiuni internaționale, hiperinflație record și o economie de piață neagră, în care Banca Națională a Serbiei a ajuns să emită bancnote de 500 de miliarde de dinari.
Căderea regimului a avut loc în urma „Revoluției Buldozerelor” din 5 octombrie 2000, după ce Milošević a încercat să falsifice rezultatele alegerilor prezidențiale. Protestele masive din Belgrad au forțat recunoașterea înfrângerii, iar liderul a fost arestat în aprilie 2001. Ulterior, acesta a fost extrădat la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavia de la Haga, unde a murit în celulă în anul 2006, înainte de a primi verdictul pentru crime de război și genocid.
Evoluția politică a Serbiei reflectă o tranziție dificilă între modele de guvernare extrem de diferite, de la monarhia absolutistă la socialismul de piață și naționalismul de război. Aceste regimuri au lăsat în urmă traume psihologice colective și o cultură politică în care liderii puterni, de tip autocrat, rămân adesea populari în rândul unei părți semnificative a populației locale.