Criza apei nu mai reprezintă doar un scenariu ipotetic pentru viitorul îndepărtat, ci este o realitate care afectează deja numeroase regiuni europene. Juliette Lassman, analistă de politici în domeniul guvernanței apei și economiei circulare în cadrul OCDE, a declarat că impactul resurselor insuficiente se resimte direct în economie, comerț, producția de energie și aprovizionarea cu alimente. Fenomenele extreme afectează deja transportul și infrastructura critică din mai multe state.
Impactul sever asupra Dunării este exemplul cel mai clar al acestei situații critice. În România, nivelul scăzut al apei a dus la oprirea controlată a centralei nucleare de la Cernavodă, care asigură aproximativ o cincime din producția de electricitate a țării. În Ungaria, centrala nucleară Paks a fost nevoită să își limiteze producția din cauza deficitului de apă. În Austria, transportul de mărfuri pe Dunăre a suferit o scădere de 94% în perioadele de secetă extremă.
Gestionarea resurselor de apă este o problemă care depășește simpla culpă a schimbărilor climatice. Juliette Lassman subliniază că multe practici de administrare au fost concepute pentru perioade în care apa era abundentă sau când accentul se punea doar pe gestionarea inundațiilor. Este necesară o regândire completă a legislației și a organizării instituțiilor pentru a face față riscului crescut de secetă, adaptând măsurile economice la o disponibilitate limitată a resurselor.
Pentru a evita conflictele sociale și economice, statele trebuie să stabilească prin lege o ordine clară a priorităților în utilizarea apei. În Ungaria, de exemplu, prioritatea maximă este acordată situațiilor de urgență, precum funcționarea spitalelor sau stingerea incendiilor, urmată de apa potabilă pentru populație. Sectorul agricol și industria se află pe poziții inferioare în lista priorităților, ceea ce permite autorităților să aplice restricții controlate în perioadele de criză.
O soluție viabilă pentru viitor este reutilizarea apelor uzate tratate, o tehnologie deja existentă în Europa. Totuși, pentru ca această practică să devină extinsă în agricultura și industria, este nevoie de reglementări care să facă reutilizarea atractivă din punct de vedere economic. În prezent, costul tratării apei poate fi un impediment, motiv pentru care sunt necesare mecanisme de finanțare și reguli care să încurajeze companiile să renunțe la consumul de apă din rețeaua publică.
Gestionarea resurselor de apă necesită o adaptare constantă a instituțiilor la schimbările de intensitate ale fenomenelor meteo. În timp ce secetele și inundațiile devin mai frecvente, guvernele trebuie să își revizuiască modul în care colectează și folosesc informațiile pentru luarea deciziilor. Pregătirea pentru perioadele în care apa nu mai este suficientă pentru toți utilizatorii depinde de capacitatea de a trece de la o viziune a resurselor inepuizabile la una de gestionare riguroasă a deficitului.