Duelul dintre om și regnul animal pe pista de alergare relevă diferențe fundamentale de biomecanică și fisiologie. În timp ce anumite specii pot atinge viteze de sprint care lasă oamenii în urmă, specia noastră posedă o capacitate unică de a parcurge distanțe foarte mari. Cercetătorii au cartografiat viteza a sute de specii, folosind de la metode rudimentare la coliere GPS de înaltă precizie, pentru a înțelege aceste dinamici de mișcare.
În fața unor prădători precum ursul, șansele de supraviețuire prin fugă sunt considerate nule de către biologi. Un urs negru poate atinge viteze de 48 km/h, în timp ce un grizzly sau un urs polar poate ajunge chiar la 50 km/h. De asemenea, încercarea de a fugi poate declanșa reflexul de prădător al fiarei. Chiar și creaturi mici, precum veverițele sau bursucii, pot atinge 30 km/h în doar doi pași, depășind capacitatea de reacție a unui om.
Mecanica biologică explică faptul că animalele masive nu sunt întotdeauna cele mai rapide. Myriam Hirt, cercetătoare la Centrul German pentru Cercetarea Integrativă a Biodiversității din Leipzig, a analizat o bază de date cu aproximativ 350 de animale terestre. Ea a demonstrat că energia necesară pornirii unei mase corporale colosale limitează accelerația. Un elefant african, de exemplu, atinge doar 35 km/h, dar are nevoie de 7,5 secunde pentru a ajunge la acest ritm, fiind parcurs pe o distanță de 100 de metri în circa 14 secunde.
La capitolul sprint pur, recordul lui Usain Bolt de aproximativ 44 km/h îl plasează peste un rinocer alb, care atinge 40 km/h. Totuși, ghepardul rămâne liderul absolut cu viteze de 93 km/h, urmat de struț, care sprintează cu 82,8 km/h. Alte animale precum zebra, girafa sau renul depășesc, de asemenea, viteza unui atlet de performanță. Chiar și păianjenul vânător brun din Australia poate atinge viteze de 13 km/h în timpul unor rafale de panică.
Avantajul uman constă în capacitatea de a menține efortul pe distanțe lungi datorită termoreglării eficiente. Spre deosebire de ghepardi, care riscă supraîncălzirea cerebrală după primii 200 de metri, oamenii pot folosi transpirația și postura bipedă pentru a continua alergarea. În timp ce un lup cenușiu înaintează cu aproape 8 km/h, maratoniștii de elită pot menține un ritm de peste 20 km/h pe parcursul celor 42,195 kilometri, demonstrând o anduranță superioară multor mamifere.
În cadrul competițiilor de anduranță extremă, anumite specii rămân imbatabile. Câinii husky antrenați pentru sanie pot termina un maraton cu peste o jumătate de oră mai rapid decât recordul mondial uman. În cadrul cursei Iditarod de 1.600 de kilometri din Alaska, câinii ajung la final în aproximativ șapte zile și jumătate, în timp ce alergătorii umani au nevoie de peste 19 zile pentru a parcurge același traseu.