Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre prin care constată că Italia nu a oferit reparații suficiente persoanelor ale căror procese au durat între peste 14 și mai mult de 20 de ani. Instanțele naționale au limitat aceste despăgubiri la valoarea litigiului, o practică ce a fost analizată în cadrul cauzei Andreani și alții împotriva Italiei. Decizia, pronunțată la 29 octombrie, clarifică limitele mecanismului de compensare cunoscut sub numele de Pinto.
În cazul Andreani, CEDO a identificat încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, precum și a dreptului la un remediu efectiv. Problema a survenit deoarece plafonul de despăgubiri fusese aplicat fără o verificare riguroasă a caracterului său suficient. După modificările legislative din 2012, legea prevedea că suma acordată nu poate depăși valoarea pretenției din procesul principal, însă instanțele tratau acest plafon ca fiind automat rezonabil, ignorând durata procedurii și situația reclamanților.
Analiza Curții a arătat că sumele acordate în Italia erau substanțial mai mici decât cele atribuite în mod obișnuit în cauze cu durate similare. Procesele vizate au durat de la peste 14 ani până la mai mult de 20 de ani, desfășurându-se pe până la trei grade de jurisdicție, fără existența unor circumstanțe care să justifice astfel de întârzieri. Această practică a încălcat articolele 13 și 6 ale Convenței, deoarece nu a oferit o compensație adecvată pentru timpul pierdut.
În alte cauze, CEDO a abordat aspecte diferite ale sistemului de justiție italian. În cazul Mendicino, reclamanții au câștigat pentru durata excesivă a proceselor, dar critica privind ineficacitatea remediului a fost respinsă. Totodată, în cauza Grassucci, Curtea a constatat că remediul nu fusese efectiv în anumite proceduri fiscale care implicau sancțiuni de natură penală. În aceste cazuri, procesele au durat între opt ani și nouă luni și până la 24 de ani și șapte luni.
O altă cauză relevantă, Ferracane, a fost declarată inadmisibilă, Curtea acceptând o prezumție care permite refuzarea compensației pentru un litigiu cu valoare neglijabilă. În cazul Schiavo S.R.L. și alții, plângerea a fost respinsă deoarece societatea reclamantă nu solicitase despăgubiri prin mecanismul Pinto înainte de a ajunge la CEDO. Decizia în acest caz a fost adoptată la 22 octombrie și notificată oficial la 29 octombrie, subliniind necesitatea epuizării căilor interne de atac.
Mecanismul Pinto, adoptat în anul 2001, are scopul de a permite persoanelor afectate de procese excesiv de lungi să solicite despăgubiri direct în Italia. Acest sistem este conceput pentru ca încălcările drepturilor să fie reparate de justiția națională, evitând astfel trimiterea fiecărui caz individual la Strasbourg. Totuși, existența acestui cadru legislativ nu garantează automat dreptatea dacă modul de aplicare a legii lasă reclamanții fără o compensație reală și funcțională.