O cercetare recentă publicată în revista Scientific Reports schimbă perspectiva asupra momentului în care pictorul olandez a observat cerul care a inspirat celebra sa operă. Un grup de cercetători sud-coreeni de la Universitatea Kyung Hee din Seul a stabilit că data observației nu a fost în luna iunie, așa cum se credea anterior, ci în primele ore ale zilei de 22 iulie 1889. Această concluzie vine după ce echipa a utilizat simulări pe calculator pentru a reconstrui cerul nopții din acea perioadă.
Analiza detaliată a poziției Lunii a fost elementul central în identificarea datei corecte. Timp de patru decenii, istoricii de artă și astronomii au susținut că observația a avut loc în luna iunie 1889, fie pe 17, fie pe 19 iunie. Totuși, cercetătorii au demonstrat că în acele zile Luna avea o fază descrescătoare cu peste 63% din suprafață iluminată. În schimb, în zori de 22 iulie 1889, Luna se afla în faza de seceră, cu un iluminare de doar 28%, o formă care coincide aproape perfect cu cea reprezentată pe pânză.
Pe lângă faza Lunii, poziția planetei Venus a oferit dovezi suplimentare pentru noua dată stabilită. În tablou, Venus este reprezentată ca cea mai strălucitoare și albă stea, situată chiar lângă chiparosul din prim-plan. Cercetătorii au identificat că, în zori de 22 iulie 1889, planeta strălucea intens pe cerul din Saint-Rémy la un unghi extrem de similar cu cel surprins de artist. De asemenea, analiza statistică a indică faptul că grupul de stele Hyade din constelația Taurului a fost, cel mai probabil, cel observat de pictor.
Echipa de cercetare a corelat datele astronomice cu registrele meteorologice din Saint-Rémy-de-Provence și cu scrisorile trimise de Van Gogh către fratele său, Theo. Această abordare multidisciplinară a permis reconstruirea unghiului de vizualizare de la fereastra camerei în care artistul era internat. Studiul a luat în considerare și modelele de vânt sau temperaturile de atunci, oferind o imagine completă a mediului în care s-a produs observația cosmică care a dat naștere capodoperei postimpresioniste.
Reevaluarea cronologiei are implicații și asupra stării de sănătate a artistului în acea perioadă de vară. Datele sugerează că a doua mare criză de sănătate mintală a lui Van Gogh a avut loc la sfârșitul lunii iulie, nu la mijlocul lunii, așa cum se presupunea până acum. Această ajustare confirmă posibilitatea ca artistul să fi fost lucid în noaptea de 21 spre 22 iulie 1889, permițându-i să observe și să surprindă elementele cerului nocturn cu o precizie remarcabilă.
Această descoperire se înscrie într-un flux de cercetări care folosesc tehnologia modernă pentru a clarifica momentele cheie din istoria artei. Utilizarea simulărilor computerizate și a datelor astronomice retroactive permite astăzi istorilor să depășească simplele presupuneri bazate pe scrisori sau pe interpretări vizuale. Astfel, pasiunea pentru detalii științifice ajută la reconstruirea unor evenimente istorice care fuseseră până atunci considerate doar subiecte de speculație artistică sau istorică.