O nouă analiză a ADN-ului străvechi indică faptul că bărbații de Neanderthal au avut copii mai frecvent cu femeile din specia Homo sapiens. Cercetătorii studiază modul în care s-au format aceste familii mixte, locurile în care au fost crescuți copiii și motivele pentru care aceste interacțiuni au lăsat urme permanente în genele noastre. Studiul oferă detalii noi despre modul în care cele două grupuri au interacționat pe teritoriile pe care le împărțeau.
O cercetare publicată în februarie 2026 în revista Science a analizat modul de transmitere a materialului genetic între cele două grupuri. Cercetătorii de la Universitatea Pennsylvania au identificat un dezechilibru genetic semnificativ, sugerând că împerecherile dintre bărbații de Neanderthal și femeile Homo sapiens au contribuit mai mult la descendenții cunoscuți. Indiciul principal al acestei descoperiri se regăsește în cromozomul X, unul dintre cromozomii sexuali, unde se observă o distribuție neuniformă a secvențelor genetice.
În ADN-ul oamenilor moderni, cromozomul X conține mai puține secvențe de origine neanderthaliană decât alte regiuni ale genomului. În schimb, analiza genomurilor neanderthaliene a indicat un exces relativ de 62% al materialului genetic provenit de la oamenii moderni pe acest cromozom. Deși acest tipar sugerează o frecvență mai mare a relațiilor între bărbații neanderthalieni și femeile Homo sapiens, cercetătorii precizează că rezultatele nu demonstrează neapărat o preferință sexuală, deoarece diferențele biologice de supraviețuire ar putea produce rezultate similare.
O ipoteză privind integrarea acestor urmași susține că unii copii erau crescuți în comunitățile Homo sapiens, chiar dacă tatăl lor era neanderthalian. Geneticianul Fernando Villanea, de la Universitatea Colorado Boulder, consideră această explicație plauzibilă, având în vedere că populațiile de oameni moderni erau mult mai numeroase. Între aproximativ 50.000 și 44.000 de ani în urmă, comunitățile neanderthaliene erau deja mici și fragmentate, în timp ce oamenii moderni se extindeau pe teritoriile Eurasiei.
Analizele genetice indică faptul că aceste întâlniri nu au fost evenimente izolate, existând cel puțin două perioade majore de amestec. Prima datăază de acum peste 200.000 de ani, iar a doua, care a contribuit major la ADN-ul neanderthalian din populațiile de afara Africii, a avut loc acum aproximativ 45.000-50.000 de ani. Deși datele arată existența unor copii comuni, oamenii de știință nu pot stabili dacă aceste relații au fost bazate pe atracție, alianțe sau constrângere, deoarece nu există un sit arheologic care să demonstreze locuirea comună.
Din punct de vedere evoluționar, se știe că aproximativ 2% din ADN-ul persoanelor actuale din afara Africii provine de la neanderthalieni. Această moștenire genetică demonstrează că dispariția neanderthalienilor a fost un proces complex, care nu a implicat doar înlocuirea unei populații cu alta, ci și o integrare parțială în grupurile de oameni moderni.