România trece printr-o schimbare demografică semnificativă, transformându-se dintr-o țară de emigrație într-una de imigrație. Pentru al patrulea an consecutiv, numărul persoanelor care aleg să se stabilească în țară este mai mare decât cel al celor care pleacă. Conform datelor oficiale analizate de Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich Ebert, în perioada cuprinsă între anii 2022 și 2025, România a înregistrat un plus de aproape 280.000 de locuitori datorită fluxurilor migratorii.
Analiza bazată pe cifrele Institutului Național de Statistică arată o evoluție constantă a soldului migratoriu în ultimii ani. În anul 2022, surplusul a fost de 97.114 persoane, urmat de 66.065 în 2023 și 48.716 în 2024. Pentru anul 2025, datele indică un sold de 66.920 de persoane. Aceste statistici confirmă faptul că persoanele care rămân în țară pentru o perioadă mai lungă de 12 luni sunt acum mai numeroase decât cele care emigrează din România.
Un aspect esențial al acestui fenomen este faptul că imigranții nu sunt doar cetățeni străini, ci o parte semnificativă sunt români. Datele Eurostat din anul 2024 relevă că, din totalul de 287.000 de imigranți de lungă durată înregistrați, aproximativ două treimi, adică 184.700 de persoane, erau cetățeni români care s-au întors în țară. Aceștia provin din destinații care au fost, în ultimele decenii, principalele țări de emigrare pentru români, precum Germania, Canada, Italia sau Spania.
Pe lângă repatrieri, fluxul de imigrație include și cetățeni din alte state. În anul 2024, cetățenii ucraineni au reprezentat 13% din totalul imigranților, sosiți în urma războiului din țara lor. De asemenea, s-au înregistrat volume mari de imigranți din Nepal, cu 15 mii de persoane, și din Sri Lanka, cu 7 mii de persoane. Conform datelor furnizate de INS, în anul 2025, cei mai mulți imigranți care s-au stabilit definitiv în România au venit din Republica Moldova și Ucraina.
Procesul de migrație este structurat pe etape distincte, începând cu șederea temporară într-o țară străină, în timp ce domiciliul principal rămâne în țara de origine. Statisticile de lungă durată se aplică atunci când această ședere depășește 12 luni. Migrația definitivă este considerată un proces de mai mulți ani, având loc de obicei după ce persoana dobândește cetățenia în țara de destinație, marcând o schimbare permanentă a locului de locuire.
Fenomenul de migrație de lungă durată este monitorizat constant prin indicatorii demografici furnizați de instituțiile oficiale precum Institutul Național de Statistică. Aceste date permit evaluarea mișcărilor de populație și a modului în care fluxurile de cetățeni care revin în țară sau a noilor rezidenți influențează structura demografică a statului. Monitorizarea acestor tendințe este crucială pentru înțelegerea evoluției societății și a stabilității populației pe termen lung.