Programul Tomata, lansat în 2017 pentru a susține producția de tomate în spații protejate, a reușit să extindă semnificativ suprafețele cultivate în România. Totuși, în ciuda creșterii numărului de hectare și a investițiilor în solarii, legumicultorii se lovesc de o problemă critică: lipsa unei piețe sigure pentru vânzarea produselor. Această situație îi pune în dificultate pe fermieri, care nu pot asigura un preț de vânzare ce să acopere costurile de producție și să permită continuarea activității.
În județul Olt, care este lider în acest sector, suprafața declarată pentru cultivarea legumelor a crescut constant, ajungând la 1.360 de hectare în 2026. Această cifră reprezintă o creștere de aproximativ 160 de hectare față de anul precedent. Deși numărul fermierilor înscriși a scăzut de la aproape 7.923 în primul ciclu din 2024 la puțin peste 5.000 în 2025, suprafața totală cultivată rămâne un indicator relevant pentru dezvoltarea sectorului legumicol.
Subvențiile oferite de stat au transformat modul în care funcționează fermele, încurajând extinderea suprafețelor an de an. Liliana Ispas, director-adjunct al Direcției Agricole Județene Olt, a explicat faptul că aproximativ 80% dintre fermieri și-au mărit suprafața de la începerea programului. Deși la început sprijinul era limitat la 1.000 de metri pătrați, eliminarea acestei restricții a permis fermierilor care au proiecte europene să înscrie întreaga suprafață cultivată, sporind astfel valoarea investițiilor.
Schema actuală de sprijin, reglementată pentru perioada 2025–2027, oferă un ajutor de 1,5 euro pe metru pătrat eligibil. Această măsură a devenit o componentă esențială pentru bugetul multor ferme, în special în sudul țării. Totuși, lipsa unor unități de procesare locală îi limitează pe producători. Liliana Ispas a sugerat că fermierii ar putea investi în mici fabrici de procesare pentru a transforma roșiile în produse precum bulion, evitând astfel pierderile cauzate de supraproducția la prețuri mici.
Lipsa depozitelor de legume rămâne un obstacol major în gestionarea recoltei și a prețurilor. Ilie Ursu, un legumicultor din județul Olt, susține că existența unor depozite ar putea stimula exporturile și PIB-ul țării. Fermierii se confruntă cu variații mari de preț, fiind nevoiți uneori să vândă la prețuri foarte mici în perioadele de supraproducție. Ilie Ursu a menționat că, în timp ce el vinde specialități la prețuri de 8-10 lei pe kilogram, alți producători sunt forțați să vândă mult mai ieftin.
Sectorul agricol din România este influențat de diverse programe de subvenționare care vizează atât producția, cât și modernizarea infrastructurii. În contextul actual, subvențiile pentru legume în spații protejate reprezintă un instrument de susținere a producției autohtone, însă eficiența întregului lanț de aprovizionare depinde și de capacitatea de depozitare și de accesul la piețe stabile, elemente care rămân sub presiune în ciuda ajutorului financiar oferit de stat.