Românii care au acumulat perioade de asigurare atât în România, cât și în alte state membre ale Uniunii Europene, beneficiază de un mecanism specific de calcul al drepturilor de pensionare. Acest proces, numit proratizare, este bazat pe principiul „pro rata temporis”, ceea ce înseamnă că plata se face proporțional cu timpul de cotizare din fiecare sistem. Autoritățile naționale stabilesc și plătesc sumele cuvenite în cadrul propriilor sisteme de asigurări sociale.
Procesul de proratizare implică două operațiuni distincte efectuate de instituțiile competente. În prima etapă, se realizează însumarea perioadelor de asigurare din toate statele implicate, însă acest lucru se face exclusiv pentru a verifica dacă beneficiarul îndeplinește condițiile de stagiul minim de cotizare. În a doua etapă, fiecare stat își stabilește partea de pensie care îi revine, calculând cuantumul strict pentru perioada de asigurare realizată în sistemul său propriu, fără ca România să plătească pentru anii lucrați în străinătate.
Conform Regulamentului (CE) nr. 883/2004, calculul se realizează prin două metode: prestația independentă și prestația proporțională. Prestația independentă se calculează doar pe baza perioadelor din sistemul propriu, în condiția respectării legislației naționale. Prestația proporțională pornește de la o sumă teoretică, reprezentând pensia care ar rezulta dacă toate perioadele de asigurare ar fi fost realizate în acel stat. Ulterior, se aplică raportul dintre perioada realizată local și totalul perioadelor din toate statele pentru a obține suma efectivă.
Pentru a înțelege mecanismul, se poate lua un exemplu ipotetic în care o persoană a cotizat 20 de ani în România și 10 ani într-un alt stat UE. Dacă pensia teoretică pentru cei 30 de ani ar fi de 3.000 de lei, partea românească ar fi de 2.000 de lei (3.000 × 20 ÷ 30). Totuși, dacă legislația națională ar permite o pensie de 2.200 de lei pentru doar cei 20 de ani de cotizare locală, beneficiarul va primi suma mai mare, conform regulilor de protecție.
Cererea de pensionare se depune, de regulă, la instituția de pensii din statul de reședință al beneficiarului. Aceasta transmite automat dosarul către celelalte state implicate, astfel încât o singură cerere poate declanșa examinarea drepturilor în toate țările unde s-a lucrat. CNPP a precizat că deplasarea fizică în România nu este necesară pentru această procedură, însă plata fiecărei părți de pensie depinde de îndeplinirea condițiilor specifice de vârstă și de legislația fiecărui stat.
Sistemul de coordonare a securității sociale în cadrul Uniunii Europene este reglementat prin norme care asigură mobilitatea lucrătorilor și protecția drepturilor acestora. Aceste reguli europene permit recunoașterea reciprocă a perioadelor de asigurare, prevenind situațiile în care anii lucrați în străinătate ar fi pierduți. Astfel, beneficiarii pot solicita revizuirea drepturilor pentru a se asigura că primesc varianta de calcul care le este cea mai avantajoasă conform normelor comunitare.