Fred Lebow, născut sub numele de Fischel Lebowitz la Arad în 1932, este omul care a transformat maratonul de la New York dintr-o competiție modestă într-un spectacol global. După ce a supraviețuit persecuțiilor Holocaustului și a fugit din Europa postbelică, acesta s-a stabilit în America, unde a devenit figura centrală a New York Road Runners. Impactul său asupra sportului a fost atât de mare încât a reușit să transforme o cursă de câteva sute de oameni într-un eveniment de masă.
Copilăria sa în Arad a fost marcată de viața într-o familie de evrei ortodocși, înainte ca Al Doilea Război Mondial să distrugă siguranța comunității sale. În timpul războiului, familia sa a fost nevoită să se ascundă, în timp ce tatăl și frații săi mai mari au fost trimiși la muncă forțată. Deși familia lui Lebowitz a reușit să supraviețuiască, mulți dintre rudele sale din Ungaria și Cehoslovacia au fost uciși de naziști, o traumă care i-a marcat biografia.
După ce a fugit din Europa împreună cu fratele său Michael, Lebow a ajuns în Statele Unite, unde și-a schimbat numele pentru a se integra în societatea americană. Deși a venit inițial pentru studii religioase, destinul său l-a îndreptat către afaceri și organizare. Înainte de a descoperi pasiunea pentru alergare, el a lucrat în industria confecțiilor din New York, în Garment District, unde a obținut independența financiară necesară pentru a-și urma ulterior ambițiile în domeniul sportiv.
În 1970, împreună cu Vince Chiappetta, Lebow a organizat prima ediție a maratonului de la New York, folosind doar 300 de dolari din propriul buzunar. Această primă cursă a avut loc în Central Park și a implicat doar 127 de alergători, dintre care doar 55 au reușit să termine traseul. Ulterior, el a preluat conducerea clubului New York Road Runners și a luptat pentru extinderea traseului prin toate cele cinci districte ale orașului, transformând competiția într-o sărbătoare urbană.
Succesul său a fost alimentat de o viziune care nu se limita la atleții profesioniști, ci invita pe oricine să participe, indiferent de nivelul de pregătire. Lebow a înțeles importanța promovării prin povești și personalități, atrăgând sportivi de renume și oferind locuri de onoare oamenilor obișnuiți. Chiar și în ultimele sale zile, în timpul luptei cu cancerul cerebral, el a continuat să promoveze alergarea ca pe un simbol al perseverenței și al capacității de a depăși limitele personale.
Ultima sa participare la maraton a avut loc în 1992, când a alergat alături de campioana Grete Waitz, terminând cursa după cinci ore și 32 de minute. Acest gest simbolic a demonstrat filozofia sa că orice persoană care ajunge la capătul traseului merită satisfacția de a spune „am terminat”. Moștenirea sa este astăzi celebrată prin statuia din Central Park și prin programe de strângere de fonduri pentru cercetarea medicală împotriva cancerului.