Ancheta penală privind decesul regizorului și intelectualului Pasolini a fost redeschisă după aproximativ 50 de ani de la producerea faptelor. Această decizie vine în urma solicitărilor formulate de avocatul Maccioni, care a reprezentat în trecut pe vărul regizorului și cere de mai mulți ani reluarea investigațiilor. Maccioni a îndemnat persoanele care dețin informații despre acest caz să își facă declarațiile publice, subliniind necesitatea de a aduce adevărul la lumină.
Evenimentul tragic a avut loc la data de 2 noiembrie 1975, când trupul regizorului a fost descoperit pe o plajă situată în apropierea Romei. Pasolini, care avea 53 de ani la momentul decesului, fusese victima unei agresiuni violente, fiind bătut cu sălbăticie înainte de a fi călcat de un vehicul de tip Alfa Romeo GT. Identitatea proprietarului mașinii care a provocat moartea sa a rămas, până în prezent, un element de neclarat în dosar.
În ziua crimei, autoritățile l-au reținut pe Giuseppe „Pino” Pelosi, un tânăr de 17 ani care conducea mașina victimei în momentul incidentului. Inițial, Pelosi și-a asumat singur responsabilitatea pentru deces, susținând că acțiunile sale au fost un act de apărare în urma unei tentative de viol din partea regizorului. Totuși, în anul 2005, după ce a petrecut aproape zece ani în detenție, acesta a schimbat complet versiunea, atribuind crima unor trei bărbați neidentificați care vorbeau cu accent sicilian.
Maccioni a evidențiat faptul că testele ADN efectuate au confirmat prezența altor persoane la locul faptei, ceea ce schimbă perspectiva asupra evenimentelor. Avocatul a solicitat procurorilor să analizeze aceste dovezi noi și să „pună cap la cap piesele puzzle-ului” pentru a identifica adevărații responsabili. Această evoluție juridică pune sub semnul întrebării versiunile oferite de-a lungul deceniilor, oferind noi elemente pentru o investigație care pare să fi fost incompletă.
De la moartea regizorului, au apărut numeroase teorii care încearcă să explice motivul asasinării sale, de la posibile șantaje la implicarea mafiei sau a grupărilor de extremă dreaptă. Pasolini a fost un intelectual controversat, criticând constant valorile burgheze, cenzura impusă de Biserica Catolică și riscurile reprezentate de neofascism. Ultima sa lucrare cinematografică, intitulată „Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei”, a fost lansată post mortem și a provocat scandal prin reprezentarea explicită a violenței.
Cazul Pasolini se înscrie într-un context de investigații complexe care au marcat istoria juridică a Italiei, unde schimbarea declarațiilor martorilor și noile probe tehnice sunt adesea elemente decisive. În astfel de cazuri de criminalitate care implică figuri publice, redeschiderea dosarelor după decenii de timp depinde de progresul tehnologiei ADN și de dorința martorilor de a depăși barierele psihologice pentru a oferi mărturii.