Scorurile electorale din duminica, 25 octombrie, au adus schimbări majore în peisajul politic din Serbia și Brazilia. În Serbia, Aleksandar Vuèić a recunoscut faptul că Lista Studenților a obținut majoritatea în parlament, reușind să depășească pragul de jumătate din voturi. În același interval, în Brazilia, Lula da Silva a reușit să îl învingă pe Flavio Bolsonaro, marcând un moment decisiv pentru direcția politică a țării sud-americane.
La Belgrad, victoria Listei Studenților vine după o mișcare pornită din universități, declanșată acum aproape doi ani, în urma prăbușirii copertinei gării din Novi Sad. Această mișcare a reușit să atragă profesori, sindicaliști și cetățeni obișnuiți, contribuind la un rezultat electoral marcat de o prezență la vot neobișnuit de mare pentru Serbia. Totuși, alianța lui Aleksandar Vuèić a reușit să mențină un suport de aproximativ patruzeci la sută din voturi.
Situația din Serbia este complexă, deoarece Aleksandar Vuèić rămâne președinte până în mai 2027, deși nu mai deține majoritatea parlamentară. Noua majoritate, care nu posedă structura unui partid clasic, va trebui să guverneze într-un context de coabitare cu șeful aparatului de stat. De asemenea, patru alegători din zece au votat pentru continuitate, ceea ce indică faptul că sistemul construit de fosta putere rămâne stabil în percepția unei părți semnificative a populației.
În Brazilia, Lula da Silva a reușit o revenire spectaculoasă, câștigând cu 51,79% față de 48,21% în fața lui Flavio Bolsonaro. Această victorie este considerată un eveniment istoric, deoarece nimeni nu reușise o astfel de inversare a rezultatelor de la revenirea la alegeri directe în 1989. Flavio Bolsonaro a anunțat deja că nu recunoaște rezultatul și va cere anularea alegerilor, amintind de asaltul asupra instituțiilor de la Brasília din ianuarie 2023.
Deși liderii s-au schimbat, structurile de putere rămân o provocare majoră pentru ambele administrații noi. În Serbia, administrația și presa sunt considerate parte din sistemul construit de Aleksandar Vuèić, în timp ce în Brazilia, rețelele bisericilor evanghelice rămân baza socială a bolsonarismului. Victoria lui Lula da Silva este văzută ca fiind a unui om, nu a unui proiect, deoarece dreapta braziliană și-a schimbat deja generația, spre deosebire de stânga.
Evoluțiile politice internaționale reflectă o tensiune constantă între presiunea civică și instituțiile de stat. În trecut, mișcări precum Otpor au contribuit la schimbarea puterii în Serbia în anul 2000, însă reformele nu au fost complet implementate. Această experiență demonstrează că schimbarea liderilor prin scrutin nu garantează automat o transformare profundă a statului dacă regulile de funcționare ale instituțiilor rămân neschimbate.